Știri

• Fiul procuror, tatăl condamnat-amnistiat şi o sentinţă revizuită de instanţă după 16 ani

  În septembrie 2016, Judecătoria Militară a revizuit o sentinţă pe numele unui colonel, emisă acum 16 ani, şi a hotărât încetarea procesului penal în privinţa acestuia. Cererea în judecată a fost depusă de procurori militari, colegi cu fiul colonelului, fost procuror militar, actualmente procuror în cadrul Procuraturii mun. Chişinău. Ivan Grosu are 64 de ani şi este colonel în rezervă. […]

  Citiţi mai departe

  În septembrie 2016, Judecătoria Militară a revizuit o sentinţă pe numele unui colonel, emisă acum 16 ani, şi a hotărât încetarea procesului penal în privinţa acestuia. Cererea în judecată a fost depusă de procurori militari, colegi cu fiul colonelului, fost procuror militar, actualmente procuror în cadrul Procuraturii mun. Chişinău.

  Ivan Grosu are 64 de ani şi este colonel în rezervă. El este fost colaborator al Departamentului Protecţiei Civile şi Situaţii Excepţionale (DPCSE). Acum 17 ani, la 1 martie 2000, colonelul a fost condamnat de Judecătoria Militară pentru atitudine neglijentă în serviciu. Totodată, cauza penală pe numele lui Ivan Grosu a fost încetată, fiind aplicate prevederile Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a cincea de la adoptarea Constituţiei R. Moldova. Totuşi, după condamnare, chiar dacă a fost amnistiat, autorităţile au înaintat o acţiune civilă împotriva colonelului Grosu, iar instanţa l-a obligat să achite daunele provocate, aproximativ 1,17 milioane de lei. Suma urma să fie rambursată de către Ivan Grosu lunar, banii fiind decontaţi din pensia acestuia.

  Pagube de 1,17 milioane şi cererea semnată de colegii fiului

  În sentinţa Judecătoriei Militare din anul 2000 se preciza că Ivan Grosu şi-a făcut serviciul militar prin contract în perioada 20 decembrie 1996 – 30 noiembrie 1998, fiind şef al Direcţiei asigurare tehnico-materială din cadrul DPCSE. În obligaţiile sale de serviciu intrau mai multe sarcini, inclusiv organizarea şi controlul evidenţei, dar şi depozitarea corectă a mijloacelor materiale, organizarea descărcării şi transportării acestor mijloace. Grosu a fost găsit vinovat de faptul că, în timp ce s-au primit materiale în calitate de ajutor umanitar din partea Statului Major al Armatei Belgiene, în procesul descărcării bunurilor, nu a organizat evidenţa cuvenită şi controlul acestor materiale, nu a întocmit documentele de însoţire a mărfii, nu a asigurat paza, evidenţa şi integritatea ajutorului umanitar, iar „în rezultatul atitudinii neglijente faţă de îndeplinirea obligaţiunilor funcţionale” au dispărut 349 plăpumi de lână, 2331 costume sportive, 30 impermeabile, 900 perechi de pantaloni, 740 de scurte, alte produse primite în calitate de ajutor umanitar, în valoare de 1,17 milioane de lei.

  Între timp, în 2006, Ivan Grosu, fiul cu acelaşi nume al colonelului Ivan Grosu, a ajuns procuror în Procuratura Militară, instituţie care instrumentase în urmă cu un deceniu dosarul tatălui său. De la 1 august 2016, Procuratura Militară, dar şi Secţia investigaţii şi infracţiuni în Forţele Armate din cadrul Procuraturii Generale (PG), cea care gestiona activitatea Procuraturii Militare, urmau să fie lichidate. Unul dintre ultimele dosare pe care procurorii militari l-au instrumentat a fost cel al colonelului Grosu, condamnat şi amnistiat în 2000 de către Judecătoria Militară. Procurorii au adus martori noi care, după 18 ani, şi-au amintit detalii despre acel dosar. Cel care s-a ocupat, la etapa iniţială, de instrumentarea lui a fost procurorul Corneliu Lavciuc, atunci procuror în Secţia investigaţii şi infracţiuni în Forţele Armate din cadrul PG. Astăzi, Lavciuc este procuror în Secţia tehnologii informaţionale şi combaterea crimelor cibernetice din cadrul PG. El susţine că, în urmărirea penală pe care a exercitat-o, nu a fost influenţat de relaţia de colegialitate pe care o avea cu procurorul Ivan Grosu, fiul celui pe care-l investiga.

  „Eu doar am avut cererea de revizuire. Am făcut verificări şi am transmis la instanţă pentru aprecierea acceptării sau nu a informaţiilor acumulate. Eu nu am solicitat nimic, ci doar examinarea cererii. Nu văd cum putea el (procurorul Ivan Grosu, n.r.) să mă influenţeze, pentru că secţia în care activam era superioară ca structură Procuraturii Militare. Dă, mă rog. Coleg, coleg, dar nu am avut influenţări. Nu am fost rugat. A fost adresată cererea. Nu puteam să o arunc la coş. Este prevăzut de Codul de procedură penală, în baza căruia am acumulat probele, am cântărit şi le-am expediat în instanţă spre apreciere. Cu Ivan Grosu eram în relaţii de serviciu. Eu nu am participat în instanţă pentru că, de la 1 august, procuraturile militare s-au lichidat, secţia tot nu mai era, iar dosarul a fost trimis la Procuratura Chişinău”, explică acuzatorul de stat Corneliu Lavciuc.

  Procurorul din instanţă: „Îmi puneţi multe întrebări şi eu nu ţin minte”

  În instanţă, acuzarea de stat a fost reprezentată de procurorul Radu Talpă. Acesta a activat până în 2015 în cadrul Secţiei investigaţii şi infracţiuni în Forţele Armate, fiind coleg cu procurorul Lavciuc. A plecat din sistem, dar a revenit în februarie 2016 în cadrul Procuraturii Basarabeasca, pentru ca astăzi să fie procuror în oficiul Râşcani al Procuraturii Chişinău. Anterior, a fost procuror la Procuratura Chişinău, unde a fost coleg cu Ivan Grosu, ajuns şi el la Procuratura Chişinău după desfiinţarea Procuraturii Militare. Acuzatorul de stat a cerut judecătorului Judecătoriei Militare, Serghei Ciobanu, „încetarea procesului penal în legătură cu faptul că există alte circumstanţe care exclud tragerea la răspundere penală, pe motiv că fapta nu a fost săvârşită de către Ivan Grosu”. Instanţa a audiat mai mulţi martori, care au relatat circumstanţe de acum 18 ani. Dosarul a fost examinat timp de doar o lună, în perioada 25 august 2016 – 29 septembrie 2016, când judecătorul Serghei Ciobanu a decis încetarea procesului penal în privinţa lui Ivan Grosu. Sentinţa pe pagina portalului instanţelor de judecată este secretizată, fiind depersonalizate toate numele participanţilor din dosar, inclusiv cel al inculpatului.

  „Am participat când în dosar era începută revizuirea. Pe mine, ca procuror, m-au chemat. M-am dus şi am participat, că nu aveam altceva ce face”, zice procurorul Radu Talpă. „Mi-au dat dispoziţie de participare şi nu am avut altceva de făcut. Nu ţin minte cine mi-a dat dispoziţia… Eram la Procuratura Chişinău când am participat la revizuire… Îmi puneţi multe întrebări şi eu nu ţin minte. Da, pe Ivan Grosu îl cunosc. Ştiu că este aşa procuror. Ce fel de relaţii de prietenie? Suntem, adică am fost colegi de serviciu. Eu nu am examinat acolo relaţii de rudenie. Am examinat cazul”, susţine procurorul Talpă. Sentinţa Judecătoriei Militare nu a fost atacată la Curtea de Apel Chişinău, aşa că a intrat în vigoare. „Dacă sentinţa nu a fost atacată, înseamnă că am considerat că este legală”, a replicat procurorul.

  Procurorul Ion Dediu, fost şef al Secţiei investigaţii şi infracţiuni în Forţele Armate, spune că nu-şi aminteşte de acel dosar. „Nu-mi mai amintesc… În august, când ne-au lichidat, s-a şters tot din memoria mea, să nu mai aud de… A fost un an greu. Chiar nu vreau să-mi amintesc nimic din ce a fost. Am uitat tot odată cu lichidarea. Da, Radu Talpă şi Ivan Grosu au fost subalternii mei”, zice Dediu.

  Avocat: „Cred că a fost cea mai obiectivă sentinţă”

  Am încercat să discutăm cu ex-procurorul militar Ivan Grosu, astăzi procuror în cadrul Procuraturii Chişinău. Acesta, însă, a evitat să discute. El nu a răspuns la telefon, dar nici la mesajele pe care i le-am trimis, solicitându-l la un dialog. Gheorghe Cobzac, avocatul care l-a reprezentat în instanţă pe Ivan Grosu, susţine că, în revizuirea sentinţei de acum 16 ani, nu au fost încălcări. „Chestia e că d-lui nu doar acum a atacat, ci tot timpul a atacat acea hotărâre. I se respingea de fiecare dată. S-au strâns toate circumstanţele noi care se referă la caz. Omul nu are vreo vină în comiterea infracţiunii. În judecată au fost audiaţi martori. Acolo era vorba despre un ajutor umanitar care a fost pierdut pe drum, începând cu Belarus, iar o parte s-a pierdut pe loc, în timpul transportării. Persoana aceasta nu era responsabilă de acest segment. După asta au fost nişte furturi documentate pe care i le-au pus în cârcă. El, fiind un om cu obraz, a spus, bine. I s-a zis că, în privinţa sa, va fi aplicată amnistia, iar acea amnistie pe el nu-l va atinge cu nimic. Ulterior, însă, în privinţa lui a fost înaintată o acţiune civilă, fiind obligat să achite puţin peste 1 milion de lei. Atunci a început a ataca şi procesul civil, şi cel penal. Au început să-i oprească, lunar, din pensie. Procesul penal a fost încetat în baza legii privind amnistia. De câteva ori a atacat hotărârile, dar i se respingeau, pentru că nu avea bani să plătească taxa de stat. A scris şi la PG numeroase plângeri. Recent, PG, Secţia militară, a pornit procedura şi au zis, hai să verificăm”, spune avocatul Gheorghe Cobzac.

  „Da, ştiu că fiul lui era procuror în această secţie, dar revizuirea nu a fost propusă de el sau de un subaltern, ci de o secţie a PG. Nu a putut Ivan Grosu, care-i un copil, să influenţeze. Mie nu-mi provoacă dubii sentinţa. Cred că a fost cea mai obiectivă sentinţă. S-a restabilit echitatea. Omul ăsta a fost repus în drepturi echitabil. La prima vedere, sunt de acord că pot fi dubii, dar dosarul a fost ridicat de PG, la Direcţia judiciar-penală. Au fost întrebări, am fost şi eu telefonat… Omul ăsta atunci a acceptat să spună că e vinovat doar ca să fie lăsat în pace”, susţine apărătorul colonelului Grosu. Avocatul menţionează că „acum, noi vrem ca să nu i se mai oprească bani din pensie, pentru că oprirea, în aceste condiţii, devine neîntemeiată. Nu mai solicităm însă să se restituie şi banii care i-au fost luaţi până acum. E deja de domeniul trecutului. Vă asigur că nu vom cere nici pagube morale”, a concluzionat Gheorghe Cobzac. Executorii judecătoreşti cu care am discutat la subiect ne-au declarat că, în aceste condiţii, Ivan Grosu este însă în drept să se adreseze instanţei pentru a primi înapoi banii care i-au fost decontaţi din pensie. Totodată, pentru ca statul să-şi recupereze prejudiciul, procurorii trebuie să stabilească o altă persoană responsabilă de comiterea abuzului în serviciu, fapt care însă nu s-a produs.
  sursa: zdg.md